Biblioteca

BIBLIOTECA ŞCOLARĂ

Cartea este o creaţie a spiritului şi în acelaşi timp, o creaţie de natură materială. Cititorii sunt cei care dau măsura ecoului cărţilor, a gradului de receptivitate a valorii lor intrinseci. În realitate, cititorul este predeterminat de perceperea timpului. În general, timpul presează şi puţini au rămas aceia care dispun de mult timp pentru a citi pe îndelete, izolat, discret, în tăcere, pentru plăcerea totală, atunci gustul şi discernământul în alegerea cărţii devin obligatorii.

Cartea devine „depozitarul” inteligenţei umane, înmagazinând cunoştinţe, sensibilitate, fapte pe care le păstrează inalterabil un timp nedefinit.

Bibliotecarul şcolar este obligat să cunoască programele şcolare pentru a putea să reorienteze lectura, fără a leza gusturile şi interdependenţa de opinii a cititorului.

Bibliotecile şcolare trebuie să devină surse de informare permanentă şi la zi, prezente active în viaţa şi lumea elevilor, iar cei care răspund de activitatea lor, respectiv bibliotecarii şcolari şi cadrele didactice, trebuie să aibă în vedere găsirea unor noi forme şi metode de muncă cu cartea, care să corespundă cât mai bine procesului de modernizare a învăţământului. Această modernizare vine în întâmpinarea ideii că elevul trebuie să fie pregătit bine şi din timp pentru viitor, el trebuie să devină totodată cât mai receptiv la nou, capabil să studieze şi să se informeze singur. Instituţiile noastre de învăţământ preuniversitar dispun azi de o bogată experienţă în pregătirea cadrelor de bibliotecari cât şi de programe în orientarea activităţii lor. Succesul muncii bibliotecarilor nu este asigurat numai de cunoştinţele şi deprinderile însuşite în instituţiile specializate de învăţământ, ci mai ales de înţelegerea rolului important pe care îl au astăzi în opera de formare a tinerilor, de pasiunea şi capacitatea sa de dăruire. Oricât de minuţios ar fi analizată activitatea bibliotecarului, aceasta nu se poate delimita în mod categoric faţă de atribuţiile general-educative ce revin şcolii şi întregului personal didactic.

Activitatea bibliotecarului şcolar nu poate fi concepută în afara ansamblului activităţilor educative specifice şcolii. Ea se integrează organic, se întrepătrunde cu întreaga acţiune educativă a şcolii şi devine astfel, o componentă a întregului proces instructiv-educativ. De aceea, cunoaşterea aspectelor generale ale programului de educaţie pe care îl înfăptuieşte şcoala, precum şi cunoaşterea problemelor instructiv-educative specifice diferitelor activităţi din şcoală constituie adevăratele puncte de pornire ale organizării activităţii muncii bibliotecarului. Munca de organizare a bibliotecii şcolare presupune, pe lângă cunoştinţele de biblioteconomie modernă pe care le posedă fiecare bibliotecar, cunoaşterea aspectelor specifice şcolii în care îşi desfăşoară activitatea biblioteca respectivă şi a principiilor de modernizare a învaţământului actual. Fără îndoială că dintre factorii de bază, care orientează modul de organizare a bibliotecii, nu pot lipsi indicaţiile pe care le cuprind programele şi manualele şcolare, sfatul directorului, al profesorilor de specialitate şi al diriginţilor. În funcţie de toţi aceşti factori, biblioteca şcolară trebuie să fie astfel organizată, încât să poată satisface în cea mai mare masură cele trei obiective fundamentale ale activităţtii ei specifice: sprijinirea procesului de adâncire a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor de lectură şi studiu, urmărite prin fiecare obiect de învăţământ şi prin întreaga activitate didactica;  lărgirea permanentă a orizontului cunoaşterii ştiinţifice în direcţia progreselor înregistrate de ştiinţă, tehnică, artă, în societatea noastră; dezvoltarea maximală a individualităţii fiecărui elev.

În funcţie de aceste obiective, biblioteca şcolară modernă realizează un proces de organizare complex sub raportul specializării pe principalele direcţii ale cunoaşterii ştiinţifice, asigurând o apropiere a cărţii de copilul-elev. Alături de şcoli, bibliotecile fac parte din instituţiile care exercită influente multiple asupra unei naţiuni. Principala menire a bibliotecilor şcolare este de a pune la dispoziţia utilizatorilor întreaga informaţie necesară, precum şi instrumentele de documentare şi metodologia de utilizare a lor. Bibliotecile şcolare sunt componente esenţiale şi indispensabile ale sistemului de învăţământ preuniversitar, rolul primordial fiind de suport al activităţilor didactice şi de cercetare.    Bibliotecile şcolare sunt considerate ca fiind colecţii de cărţi, periodice şi alte resurse documentare şi informaţionale pentru uzul elevilor şi profesorilor. Trebuie avut în vedere rolul lor educaţional şi de organizator al resurselor cunoaşterii. Colaborarea între biblioteci şi scoli, adică între planurile de învăţământ şi şcoli este necesară pentru a corobora oferta bibliotecilor în materie de resurse documentare şi de informare şi cerinţele informaţionale ale şcolilor. Prin însăşi natura sa, şcoala este principala institutie organizată care are ca prim scop formarea multilaterală a personalităţii elevului.

“Citeşte acea carte despre care viaţa poate spune: îmi aparţine.”

Martial